Atelierul de lectura Fagaras

Dupa lecturarea romanului lui Dostoievski, Eliza-Maria Dodea, membra a atelierului nostru, a inceput al doilea roman al Fratilor Karamazov .  Frații Karamazov II Partea întâi Cartea a treisprezecea I Evadarea O fotografie infatisandu-l pe Dostoievski, in stanga imaginii. - Totul e pus la punct! spuse Alioșa în timp ce intră în cameră. Haide, Katia, să mergem ! - Doamne,  sper să ne reușească planul!  - Cu ajutorul lui Dumnezeu vom putea!  - Ai luat banii?  - Da, sunt în buzunarul hainei. Să mergem!  spuse Alioșa.  Mitea era urcat într-un vagon împreună cu ceilalți deținuți.  - Hai, urcați odată! strigă un soldat.  Mitea a urcat alcultător în vagon, foarte liniștit și cu un zâmbet pe față.  Urcat în vagon a auzit niște femei care plângeau în spate, șușoteli, suspini....apoi, ușa s-a închis și a rămas în întuneric.  "Acum, nu mai trebuie decât să îi aștept pe Alioșa și pe Katia. Draga mea, Katia, câte faci tu pentru mine! Iar Alioșa.....

Acrostih E-o taină-nchipuită în decor, Măreaţă şi divină bogăţie Idilic ochi spre lună privitor, Nume înscris pe-a mea copilărie. E o fereastră spre nemuritor, Senin luceafăr, albă feerie, Cântând din liră codrul şi-al său dor, Un geniu dintr-o dulce Românie. Preot Ioan Paro ș

,,Codrul și Timpul” – versuri închinate lui Mihai Eminescu – Codrul se-ncleștă în luptă Cu a Timpului stihie: Doi giganți, voind s-arate Propria supremație. Codru-și zornăi frunzișul Prevestind a sa putere: ,,Doar cutează și privește, Și-ai să vezi a mea avere! Rădăcinile-mi înfipte În pământul răbdător Stau de veacuri mărturie Cum c-aș fi netrecător. Sunt așa bătrân, că șirul Anilor mi s-a pierdut; Totuși, nici copilăria Încă nu mi-am petrecut. Luna, cu-a ei feerie, Taina pururi mi-o sporește. Din izvoarele-mi curate Viața veșnic se-nnoiește. Omul însetat de sensuri Mă contemplă cu uimire, Eu mă fac lui o fereastră Ce-i șoptesc de nemurire.” Timpul hohoti, titanic, Răspunzând c-un râs grotesc: ,,Dacă tu trăiești o mie, Eu cât mii și mii trăiesc! ” Codrul se-ncleșta în luptă Cu a Timpului stihie… ,,Eu – șopti cu dor Poetul –  Eu privesc spre Veșnicie! ” Amalia Dragne

Nemuritorul Eminescu Mihai Eminescu, un geniu înnăscut, S-a făcut remarcat din copilărie, Când scria câte o poezie, Iar acum a ajuns recunoscut. El iubea să-și petreacă timpul în natură, Și inspirat de măreața lună, A scris cea mai lungă poezie, Care e cea mai mare bogăție. Seara, pe fereastră privea, Spre întinsă feerie, Care încet, încet adormea, Iar el mai scria o poezie. Pe codru îl iubea nespus, Toate tainele lui le-a spus, Și ajutat de acest decor, A scris și poezii de dor. Astăzi, 131 de ani au trecut, De când el a rămas pentru veșnicie tăcut, Dar el este încă cunoscut Prin poeziile pe care le-a făcut.  Eliza-Maria Dodea

Luând o pauza între lecturi, grupul nostru s-a indreptat spre un nou moment de creatie: am ales 10 cuvinte cu care sa compunem ceva. Cele 10 cuvinte au fost: pasiune, iubire, nerabdare, siguranta, bucurie, libertate, speranta, eleganta, dorinta si liniste.  Nerăbdare Cu nerăbdare și speranță, Aștept să se termine, Cu bine, Această nesiguranță. Aștept, iar cu iubire, Să fiu îmbrățișată, Cu multe activități sa fiu iar ocupată, Iar toate zilele sa fie pline de bucurie. În această familie minunată, Am libertate și dragoste necondiționată, Unde am găsit iubirea toată, Ce mi-aș mai putea dori vreodată? Cu dorință și speranță, Și cu oarecare eleganță, Vreau să mă reîntorc la pasiunea, De a fi cu voi întotdeauna! Eliza-Maria Dodea

Luând o pauza între lecturi, grupul nostru s-a indreptat spre un nou moment de creatie: am ales 10 cuvinte cu care sa compunem ceva. Cele 10 cuvinte au fost: pasiune, iubire, nerabdare, siguranta, bucurie, libertate, speranta, eleganta, dorinta si liniste. Amalia Dragne propune urmatoarea poveste. Pe-un sfios fir de poveste, Inserții meșteșugite Cerc să fac din cele zece Cuvinte-n joacă izvodite: Castelul Peles            În Țara Poveștilor, nicio poveste nu fusese aleasă regină, căci niciuna nu putuse fi proclamată drept „cea mai frumoasă”. Și era cumva firesc, de vreme ce, acolo unde sunt mulți, frumusețea nu poate fi deținută de unul singur, ci își oglindește razele, după cum dorește, în fiecare. În schimb, cu o voce unanimă, fusese ales un împărat: Cuvântul. Și pe bună dreptate, căci el avea mii și mii de cuvinte-supuși, care se combinau în fel și chip, născând la nesfârșit povești noi (sau povești mai vechi, spuse într-o man...

Luând o pauza între lecturi, grupul nostru s-a indreptat spre un nou moment de creatie: am ales 10 cuvinte cu care sa compunem ceva. Cele 10 cuvinte au fost: pasiune, iubire, nerabdare, siguranta, bucurie, libertate, speranta, eleganta, dorinta si liniste. Aceasta este propunerea Laurei Sucaciu. Te-ntrebi cu ner ă bdare Pasiune și dorin ț ă Veni-va, oare, lini ș te In a noastră ființă? "E ș ti in siguran ț ă Si- ț i ofer speran ț ă I ț i promit iubire, libertate și multă bucurie!" Răspunse Creatorul, cu multă elegan ț ă .