Acrostih

Acrostih


E-o taină-nchipuită în decor,
Măreaţă şi divină bogăţie
Idilic ochi spre lună privitor,
Nume înscris pe-a mea copilărie.

E o fereastră spre nemuritor,
Senin luceafăr, albă feerie,
Cântând din liră codrul şi-al său dor,
Un geniu dintr-o dulce Românie.

Preot Ioan Paroș

Comments

Popular posts from this blog

Gloaba si proprietatea

Nerabdare - poezie de Eliza-Maria Dodea

Animale/oameni?