Fratii Karamazov, volumul al doilea: o continuare a romanului lui Dostoievski de Eliza-Maria Dodea

Dupa lecturarea romanului lui Dostoievski, Eliza-Maria Dodea, membra a atelierului nostru, a inceput al doilea roman al Fratilor Karamazov. 

Frații Karamazov II

Partea întâi

Cartea a treisprezecea

I

Evadarea

O fotografie infatisandu-l pe Dostoievski, in stanga imaginii.

- Totul e pus la punct! spuse Alioșa în timp ce intră în cameră. Haide, Katia, să mergem !

- Doamne,  sper să ne reușească planul! 

- Cu ajutorul lui Dumnezeu vom putea! 

- Ai luat banii? 

- Da, sunt în buzunarul hainei. Să mergem!  spuse Alioșa. 

Mitea era urcat într-un vagon împreună cu ceilalți deținuți. 

- Hai, urcați odată! strigă un soldat. 

Mitea a urcat alcultător în vagon, foarte liniștit și cu un zâmbet pe față. 

Urcat în vagon a auzit niște femei care plângeau în spate, șușoteli, suspini....apoi, ușa s-a închis și a rămas în întuneric. 

"Acum, nu mai trebuie decât să îi aștept pe Alioșa și pe Katia. Draga mea, Katia, câte faci tu pentru mine! Iar Alioșa... Alioșa e un sfânt.  Trebuie să ajungă din clipa în clipă, doar să nu pornească trenul. Nu, totul va fi bine, ei vor veni, apoi voi fugi în America cu frumoasa mea Grunșenka."

În timp ce Mitea se gândea la asta, ușa s-a deschis. 

- Dumitru Fiodorovici, familia vrea să te vadă. Repede! spuse un soldat. 

Mitea coborî și i-a văzut pe Alioșa și pe Katerina Ivanova. 

- Alioșa! Ce mă bucur să te văd! Katia... 

- Te rog iartă-mă, Mitea, pentru proces! Eram geloasă și doar din cauza mea ți s-a întâmplat asta!

- Draga mea, Katia! Fără tine eram pierdut! Dacă nu veneai azi, dacă nu lăsai gelozia deoparte, deși știai că, după ce voi fi scăpat, voi fugi cu Grunșenka... tu ți-ai călcat pe inimă și ai venit să mă salvezi. Uite, chiar acum, mă voi închina în fața ta, l-a fel cum ai făcut și tu. Deși sunt un ticălos și nu mai am cele 3000 de ruble, totuși mă voi închina și sper din tot sufletul să mă ierți! 

Mitea nici nu mai așteptă să îi răspundă Katerina și se închină în fața ei. 

- Iartă - mă! 

- Dragul meu Mitea, ridică-te de jos! Trebuie să pleci! spuse Katerina cu lacrimile curgândui pe obraji. 

- Da, dragul meu Mitea, trebuie să pleci! Grunșenka te așteaptă în pădurea de acolo. spuse Alioșa arătând spre o pădure din dreapta lor. Acum,  du-te. Dumnezeu să te aibă în grijă! 

- Iartă - mă Katia! Mă duc. La revedere, patrie mamă! Ne vom revedea! 

- Haide, Katia! Spuse Alioșa după ce Mitea se indepărtă. Ivan are nevoie de noi. 

- Da, Ivan! spuse Katia ca în tranșă, încă privind după Mitea. 

- Katia, ne vor prinde. Hai! 

- Vin, vin! spuse Katerina în timp ce Alioșa o luă de braț pentru a o duce acasă. 

Trenul porni spre Siberia, iar Katia încă cu mintea tulburată rosti :

- Ori în Siberia, ori în America pentru mine tot e pierdut! Măcar îl mai am încă pe Ivan. 

- Katia, haide! Cum ai spus, Mitea e pierdut pentru tine. Haide la Ivan. 

- Ivan va trăi! spuse Katia în timp ce se îndrepta spre casă. 

-Da, Katia! Va trăi! Și cei doi, s-au îndreptat spre casă fiecare cu gândul la unul dintre cei doi frați.