,,Codrul și Timpul” – versuri închinate lui Mihai Eminescu de Amalia Dragne

,,Codrul și Timpul”

– versuri închinate lui Mihai Eminescu –

Codrul se-ncleștă în luptă

Cu a Timpului stihie:

Doi giganți, voind s-arate

Propria supremație.

Codru-și zornăi frunzișul

Prevestind a sa putere:

,,Doar cutează și privește,

Și-ai să vezi a mea avere!

Rădăcinile-mi înfipte

În pământul răbdător

Stau de veacuri mărturie

Cum c-aș fi netrecător.

Sunt așa bătrân, că șirul

Anilor mi s-a pierdut;

Totuși, nici copilăria

Încă nu mi-am petrecut.

Luna, cu-a ei feerie,

Taina pururi mi-o sporește.

Din izvoarele-mi curate

Viața veșnic se-nnoiește.

Omul însetat de sensuri

Mă contemplă cu uimire,

Eu mă fac lui o fereastră

Ce-i șoptesc de nemurire.”

Timpul hohoti, titanic,

Răspunzând c-un râs grotesc:

,,Dacă tu trăiești o mie,

Eu cât mii și mii trăiesc! ”

Codrul se-ncleșta în luptă

Cu a Timpului stihie…

,,Eu – șopti cu dor Poetul – 

Eu privesc spre Veșnicie! ”

Amalia Dragne