Atelierul de lectura Fagaras

 De ce? Eliza-Maria Dodea Omul mereu are tendința ca la orice problemă pe care o are să își pună această întrebare: ,De ce?''  Încă din primii ani de viață, copilul descoperă lumea și pune mereu această întrebare: ,,De ce? ''  Astfel, această întrebare ne urmărește mereu. Acum, poate vă întrebați  de ce această întrebare face parte din bagajul vieții noastre. Ei bine, atunci când suntem mici nu pricepem mereu lucrurile care ne înconjoară; avem nevoie de întrebare pentru a putea descoperii lumea. Atunci, de ce după ce am crescut și am descoperit lumea, încă mai avem această întrebare pe buze?  După ce am crescut, am început să dăm de probleme, obstacole. Iar noi ce facem în acele momente? Ne plângem și vrem să înțelegem de ce primim noi această povară. De ce noi? Însă uitam un lucru esențial: DUMNEZEU. Uităm că El ne dă aceste probleme ca să ne întărim. Uităm că El nu ne-a părăsit. Uităm că El e mereu acolo gata să ne dea o mână de ajutor. Iată de ce avem mereu acea

Dupa lecturarea romanului lui Dostoievski, Eliza-Maria Dodea, membra a atelierului nostru, a inceput al doilea roman al  Fratilor Karamazov . Astazi, ultimul capitol.   Frații Karamazov II IV Deznodământul - Off! Ce m-am plictisit! Și ce soare puternic bate! spuse Liza - Draga mea, Liza, trenul va sosi curând! spuse Alioșa - Uite! Vine un tren! Oare s-a schimbat Mitea? Oare mă mai ține minte? întreabă Katia îngrijorată Trenul opri, iar din vagoane au coborât o mulțime de oameni. Pe final, ultimii doi oameni erau foarte ciudați: bărbatul avea o barbă lungă și cam neîngrijită, avea un ochi lipsă și era foarte cocoșat. Femeia era înaltă, avea un păr  presărat cu fire albe, mâini pline de bătături, dar se vedea că a fost o femeie foarte frumoasă cândva. - Mitea? întreabă aproape înnebunită Katerina Ivanova. - O! Dragul meu John! Ce mai faci? întreabă Alioșa în timp ce îl îmbrățișă. - John! Ce ai făcut cu dragul meu Mitea? Cine e ăsta? întreabă Katerina aproape să izbucnească în plâns. - I-

Dupa lecturarea romanului lui Dostoievski, Eliza-Maria Dodea, membra a atelierului nostru, a inceput al doilea roman al  Fratilor Karamazov . Astazi, capitolul 3. Frații Karamazov II III Planul - Domnule sergent! Vă raportez evadarea lui Dimitru Fiodorovici! spuse un soldat intrând în birou. - Cum? țipă Kir. Cum s-a întâmplat asta? - Soldații noștri au spus că nu au văzut nimic. - Nimic?! Să nu vezi un om care fuge? Cum să nu vezi un om? Un om în toată firea! - Nu știu domnule! - Bine! Poți ieși! Cum a evadat? Ce plan complicat o fi pus la cale? Dacă s-a ascuns prin pădure înainte să fie urcat în vagon? Da, trebuie căutat prin pădure! Sigur nu a ajuns prea departe! De fapt, planul era foarte simplu: Alioșa și Katerina Ivanova i-au mituit pe soldați ca să nu spună nimic despre Mitea, apoi el fugea în pădure unde se întâlnea cu Grunșenka, iar în cele din urmă, i-au dat o pungă plină cu bani birjarului pentru a-i duce pe cei doi fugari până la vaporul care îi va duce în America. Acesta er

Dupa lecturarea romanului lui Dostoievski, Eliza-Maria Dodea, membra a atelierului nostru, a inceput al doilea roman al  Fratilor Karamazov . Astazi, capitolul 2. Frații Karamazov  II   II Revederea Mitea s-a îndreptat spre pădure, unde a găsit-o pe Grunșenka care era tare neliniștită.  - Mitea! Am crezut că nu mai vii! Sau că ți s-a întâmplat ceva! De ce ai întârziat?  - În sfârșit îmi pot începe noua viață fără să îi mai fiu dator Katerinei.  - Cum? I-ai plătit datoria? Cu ce bani?  - Nu cu bani, ci cu onoare! Acum suntem liberi să fugim în America!  - Aș fugi cu tine oriunde!  - Grunșenka, spune-mi sincer, tu crezi că eu l-am omorât pe tata?  - Nu! Știu că nu tu l-ai omorât.  - Exact! Dimitrie Fiodorovici e un ticălos, dar nu și un criminal! Mă bucur că gândești așa.  - Haide, Mitea! Ne așteaptă birja ca să plecăm de aici.  - Dar, nu putem lua o birjă! Mă vor recunoaște toți!  - Nu îți face griji! Alioșa s-a ocupat de asta.  Birja lor îi aștepta în fața unui han, nu prea cunoscut, î

Dupa lecturarea romanului lui Dostoievski, Eliza-Maria Dodea, membra a atelierului nostru, a inceput al doilea roman al Fratilor Karamazov .  Frații Karamazov II Partea întâi Cartea a treisprezecea I Evadarea O fotografie infatisandu-l pe Dostoievski, in stanga imaginii. - Totul e pus la punct! spuse Alioșa în timp ce intră în cameră. Haide, Katia, să mergem ! - Doamne,  sper să ne reușească planul!  - Cu ajutorul lui Dumnezeu vom putea!  - Ai luat banii?  - Da, sunt în buzunarul hainei. Să mergem!  spuse Alioșa.  Mitea era urcat într-un vagon împreună cu ceilalți deținuți.  - Hai, urcați odată! strigă un soldat.  Mitea a urcat alcultător în vagon, foarte liniștit și cu un zâmbet pe față.  Urcat în vagon a auzit niște femei care plângeau în spate, șușoteli, suspini....apoi, ușa s-a închis și a rămas în întuneric.  "Acum, nu mai trebuie decât să îi aștept pe Alioșa și pe Katia. Draga mea, Katia, câte faci tu pentru mine! Iar Alioșa... Alioșa e un sfânt.  Trebuie să ajungă din clipa

Acrostih E-o taină-nchipuită în decor, Măreaţă şi divină bogăţie Idilic ochi spre lună privitor, Nume înscris pe-a mea copilărie. E o fereastră spre nemuritor, Senin luceafăr, albă feerie, Cântând din liră codrul şi-al său dor, Un geniu dintr-o dulce Românie. Preot Ioan Paro ș