Frații Karamazov II Deznodământul

Dupa lecturarea romanului lui Dostoievski, Eliza-Maria Dodea, membra a atelierului nostru, a inceput al doilea roman al Fratilor Karamazov. Astazi, ultimul capitol.

 

Frații Karamazov II

IV

Deznodământul

- Off! Ce m-am plictisit! Și ce soare puternic bate! spuse Liza

- Draga mea, Liza, trenul va sosi curând! spuse Alioșa

- Uite! Vine un tren! Oare s-a schimbat Mitea? Oare mă mai ține minte? întreabă Katia îngrijorată

Trenul opri, iar din vagoane au coborât o mulțime de oameni. Pe final, ultimii doi oameni erau foarte ciudați: bărbatul avea o barbă lungă și cam neîngrijită, avea un ochi lipsă și era foarte cocoșat. Femeia era înaltă, avea un păr  presărat cu fire albe, mâini pline de bătături, dar se vedea că a fost o femeie foarte frumoasă cândva.

- Mitea? întreabă aproape înnebunită Katerina Ivanova.

- O! Dragul meu John! Ce mai faci? întreabă Alioșa în timp ce îl îmbrățișă.

- John! Ce ai făcut cu dragul meu Mitea? Cine e ăsta? întreabă Katerina aproape să izbucnească în plâns.

- I-a explicat cineva cum stă treaba? Se pare că nu! Dragă Katerina, Mitea are identitate americană. John e Mitea! încercă să o lămurească Liza.

- Haideți să mergem acasă. Sigur oaspeții noștri sunt obosiți, zise Alioșa

- Acum, că nu ne mai poate auzi nimeni, vreau să îi felicit pe Alioșa și pe Liza pentru căsătoria lor!

îi felicită Mitea.

- Felicitări dragilor! Îmi pare rău că nu v-am putut fi alături în cea mai fericită zi! Trebuie să îmi povestești tot! Ce zici să mergem în cameră să îmi spui acea minunată zi?

- Da, mergeți în camera de alături. Eu cu Mitea vom discuta probleme importante. Katerina, poți merge și tu cu Liza și Grunșenka.

- Nu! Rămân aici!

Liza și Grunșenka fugiră în cameră entuziasmate. Katerina se prăbuși pe un fotoliu privind în gol.

- Katerina! Ce ai? întreabă speriat Mitea.

- Nu mai am nimic! Odată ce l-am înmormântat pe Ivan și viața mea a rămas acolo cu el. Nu mai am nimic! Toată averea mea am împărțit-o săracilor. Dacă Ivan nu mai trăiește, nici eu nu mai am nimic și nu mai vreau nimic! Am crezut până în ultima clipă că se va vindeca! Dar, a plecat! M-a lăsat singură!

- Katerina tuturor ne e greu! Și noi ne-am pierdut fratele!

- Și, nu te mai minți singură. Știai că va muri!

- Ba nu! Nu mă așteptam să moară! Credeam că se va face bine!

- Katia, haide să nu umbrim bucuria întoarcerii lui Mitea cu pierderea lui Ivan. Am pierdut un frate, dar am câștigat altul.

- Poate tu! Eu doar pe Ivan îl aveam! Doar pe el îl iubeam! Doar el era totul meu! Mitea oricum nu mai e Mitea. Toată viața va fi un proscris și eu nu vreau să trăiesc așa! Alioșa, voiam să îți spun ceva de câteva zile. Toată viața am fost o ticăloasă și acum, că Ivan nu mai e și că eu nu mai am nimic, vreau să mă călugăresc. Poate Dumnezeu mă va ierta și îmi voi găsi liniștea.

- Katerina, ești sigură că vrei asta? E o cale grea.

- Da! Asta îmi doresc! Îmi voi plânge toate păcatele până la sfârșitul vieții.

Și, uite așa se termină povestea Fraților Karamazov: Alioșa și soția lui Liza îi vor ajuta pe proscrisul Mitea și pe aleasa inimii sale, Grunșenka, să scape de pedeapsa lumească; Katerina Ivanov și-a împărțit toată averea lumească pentru a o câștiga pe cea cerească; iar Ivan și-a găsit liniștea sufletească dormindu-și somnul de veci.