Șobolanii din „Ciuma” scrisă de Albert Camus

Micco Spadaro - Largo Mercatello durante la peste a Napoli

După cum bine știm, odată cu apariția șobolanilor în Oran, a aparut și ciuma. Ciuma a fost și încă mai este o boala extrem de contagioasă și necruțătoare care se sfarșește cu moartea a foarte multe persoane. 

Din punctul meu de vedere, omul este precum o cetate. Ca să afli ce fel de persoana sunt eu, trebuie să cunoști ceea ce se petrece în cetatea mea. Zidurile groase și bine fortificate apară cetatea de inamicii exteriori, însă cei mai periculoși sunt cei interiori, exact cum au fost șobolanii pentru Oran. 

Daca tratăm problema șobolanilor dintr-un alt punct de vedere decat cel fizic, putem să-i asimilam cu gandurile cele rele ale omului. Când au iesit, în Oran, șobolanii pe strazi, deja a fost inceputul epidemiei; astfel ei au fost cauza ciumei. Însa nu putem spune ca acesti șobolani atat de numerosi au aparut dintr-o dată; ei existau deja în oraș însă erau ascunși în intunericul subteran. Odata cu navalirea lor, Oranul s-a infectat și a început să moară. 

La fel este și în cazul gândurilor pacatoase. Majoritate nu apar dintr-o dată, ci sunt acunse poate chiar de noi în subteranul sufletului nostru. Doar ascunzându-le, nu inseamnă ca ele nu mai sunt, ci se inmulțesc și mai mult, riscând ca într-o zi să iasă și să contamineze întreaga noastră cetate. Dupa cum știm de la Sfinții Părinti, prima faza a păcatului este la nivelul gândului. La fel cum gândurile bune aduc sanătate duhovnicească, așa și cele rele aduc îmbolnavire sufletului.

Exact acest caz, atat de evident și în viata noastră, este prezentat în „Ciuma”. Într-adevar, gândurile omului sunt extrem de numeroase și adeseori le dăm teren în minte unde acestea încolțesc și aduc rod dupa felul lor. Ei bine gândurile păcătoase, înmulțite murdăresc sufletul omului, îmbolnăvindu-l și chiar aducandu-l în stadiul de moarte duhovnicească.

Odată îmbolnăvită, cetatea noastră interioară, caută medici să o trateze. Se pot afla numeroși medici atat buni cat și răi: rațiunea, superstitia, indiferența, medicina umană, medicina duhovnicească, etc. În cartea aceasta, Camus a ales să foloseasca ratiunea și medicina umana reprezentate de doctorul Rieux. Acestea nu au fost îmbibate cu Creatorul nostru, cu Medicul tuturor, Tămaduitorul sufletului și trupului. Într-adevar, Rieux a dat dovadă de o iubire necontenită de aproapele, chiar jertfelnică, depunand eforturi pana la epuizare, însă toate acestea făcute pe propria lui putere, pe propria lui cunoștiința, pe propria lui baterie. Puterea omului și știința sunt limitate. Puterea lui Dumnezeu este nemărginită. Un medic care are o relație bună cu Dumnezeu are o mult mai mare putere de tămăduire, meseria lui se ridică la un nou nivel, jertfă. Totul are un sens și un rost. 

Rieux a întalnit aceste probleme adesea în ceea ce făcea el, deseori izbindu-se de ele și negasindu-le rostul. 

După cum omul este extrem de complex, așa și cetatea este formată din foarte multe componente și oameni. Printre ei se afla și preotul Paneloux care reprezintă în om partea religioasă, duhovnicească. Evident nu era cel mai bun preot și cel mai înțelept și poate că de aceea nu a avut credibilitatea lui Rieux. Așa este și cu noi, dacă neglijăm știința duhovnicească, nu este destul de credibila pentru rațiune și riscam să o scoatem din schemă.

În concluzie, „Ciuma” de Albert Camus poate avea o semnificație foarte profundă din punct de vedere duhovnicesc și filosofic. Vă las pe voi să descoperiți mai multe întelesuri!

Darius Constantinescu