Cererea în căsătorie


 Mr. Bingley o cere în casatorie pe Jane, in imaginatia Elizei Dodea.






Domnul Bingley, aflându-se la o plimbare cu Jane pe una dintre aleile casei îi spuse:

- Draga mea Jane, îmi pare rău că a trebuit să abandonez așa pe neașteptate Netherfield. Cel  mai tare mi-a fost dor de tine!

- Da și mie mi-a fost dor de tine, domnule Bingley. Eu am fost câteva săptămâni în Anglia, dar nu ne-am întâlnit.

- Poftim?! O, draga mea Jane! Nici măcar nu știam! Surorile mele m-au dus în Anglia și m-au ținut departe de toate lucrurile care țineau de tine. Sper să mă poți ierta, vreodată!

- O, domnule Bingley, ce vorbe sunt astea? Știu că nu a fost vina ta! Te-am iertat deja!

- O, Jane cât de bună ești! Dar, acum ca să nu ne mai despărțim vreodată, ce spui? TE MĂRIȚI CU MINE?

- Normal! Da, da! Din toată inima!

- O, Jane! M-ai făcut cel mai fericit!

Apoi, cuplul se întoarse înapoi în casă, dar fiecare cu alte sentimente decât înainte de plimbare.

Comments

Popular posts from this blog

Gloaba si proprietatea

Nerabdare - poezie de Eliza-Maria Dodea

Animale/oameni?