Animale/oameni?
Mie îmi tot stăruie în minte episodul cu Mikolka și calul lui. Mi-a fost foarte greu să îl citesc. Dostoievski te face părtaș foarte viu la scenele pe care le descrie...
Am discutat săptămâna trecută, la atelier, despre relația aceasta dintre om și animale/oameni. Pentru mine însă nu prea s-a limpezit subiectul și îmi este în continuare greu de înțeles și dureros. Dincolo de Hitler și alte exemple cunoscute pe care le-ați dat, eu văd fenomenul răspândit foarte mult în jurul nostru. Sunt foarte mulți oameni care fac eforturi mari de hrănire și îngrijire a unor animale de casă, dar care desconsideră și disprețuiesc pe semenul lor. Replicile despre superioritatea animalelor în prietenie și iubire sunt foarte răspândite. De câțiva ani s-au înmulțit foarte mult la noi asociațiile pentru protecția animalelor. Am văzut tineri liceeni care susțin cu o fervoare foarte agresivă drepturile animalelor, dar când este vorba despre o cauză umanitară sunt cu totul dezinteresați.
Cum am ajuns să fim atât de mulți raskolnikovi care îmbrățișează (cu o durere îndreptățită, desigur!) și sărută pe buze un animal, dar dăm cu satârul în cap (și nu e nevoie să o facem fizic) omului, fratele nostru?
Am discutat săptămâna trecută, la atelier, despre relația aceasta dintre om și animale/oameni. Pentru mine însă nu prea s-a limpezit subiectul și îmi este în continuare greu de înțeles și dureros. Dincolo de Hitler și alte exemple cunoscute pe care le-ați dat, eu văd fenomenul răspândit foarte mult în jurul nostru. Sunt foarte mulți oameni care fac eforturi mari de hrănire și îngrijire a unor animale de casă, dar care desconsideră și disprețuiesc pe semenul lor. Replicile despre superioritatea animalelor în prietenie și iubire sunt foarte răspândite. De câțiva ani s-au înmulțit foarte mult la noi asociațiile pentru protecția animalelor. Am văzut tineri liceeni care susțin cu o fervoare foarte agresivă drepturile animalelor, dar când este vorba despre o cauză umanitară sunt cu totul dezinteresați.
Cum am ajuns să fim atât de mulți raskolnikovi care îmbrățișează (cu o durere îndreptățită, desigur!) și sărută pe buze un animal, dar dăm cu satârul în cap (și nu e nevoie să o facem fizic) omului, fratele nostru?
nu e greu de înțeles.....cel care iși orientează atenția excesiv către animale e omul dezamăgit de semeni.este de fapt un refugiu.
ReplyDeletepe de altă parte, sunt necesare și organizații care să se ocupe de animale, așa cum sunt și organizații ce se ocupă de oamenii în suferință.