Cererea în căsătorie
Mr. Bingley o cere în casatorie pe Jane, in imaginatia Elizei Dodea. Domnul Bingley, aflându-se la o plimbare cu Jane pe una dintre aleile casei îi spuse: - Draga mea Jane, îmi pare rău că a trebuit să abandonez așa pe neașteptate Netherfield. Cel mai tare mi-a fost dor de tine! - Da și mie mi-a fost dor de tine, domnule Bingley. Eu am fost câteva săptămâni în Anglia, dar nu ne-am întâlnit. - Poftim?! O, draga mea Jane! Nici măcar nu știam! Surorile mele m-au dus în Anglia și m-au ținut departe de toate lucrurile care țineau de tine. Sper să mă poți ierta, vreodată! - O, domnule Bingley, ce vorbe sunt astea? Știu că nu a fost vina ta! Te-am iertat deja! - O, Jane cât de bună ești! Dar, acum ca să nu ne mai despărțim vreodată, ce spui? TE MĂRIȚI CU MINE? - Normal! Da, da! Din toată inima! - O, Jane! M-ai făcut cel mai fericit! Apoi, cuplul se întoarse înapoi în casă, dar fiecare cu alte sentimente decât înainte de plimbare.